George Vraca

George Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București - d. 17 aprilie 1964, București) a fost un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică. S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național („Hamlet”, „Visul unei nopți de vară”, „Cum vă place”, „Neguțătorul din Veneția”, „Macbeth”, „Richard al III-lea” de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, „Vlaicu-Vodă” de Alexandru Davilla, „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul „Tudor”. Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și Luceafărul.

Acest actor provenea dintr-o familie de aromâni. El ar fi vrut să devină agronom, dar întâlnirea de la Iași cu celebrul compozitor George Enescu și cu Maria Ventura l-au determinat să se dedice teatrului, să devină actor. La Conservator l-a îndrumat actorul Nicolae Soreanu care avea să fie și partenerul său pe scenă. A fost director al Teatrului Nottara. În 1952 i s-a acordat titlul de "artist emerit". Avea o voce inconfundabilă. A fost apreciat deopotrivă de public și de critici.