Theodor Danetti

Theodor Danetti, un maestru al scenei și un desăvârșit mânuitor al artei dramatice. Născut la 23 august 1926, în orașul Corabia, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1955, la clasa profesorului Costache Antoniu. A fost repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare, după care a jucat la mai multe teatre din țară: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, Teatrul Național din Târgu Mureș, iar din 1973 la Teatrul Evreiesc de Stat. A mai jucat și pe alte scene bucureștene - Teatrul Bulandra și Teatrul Metropolis. Primul rol interpretat pe scena Teatrului Evreiesc de Stat a fost Himelfarb, din celebra comedie ”Lozul cel mare”, de Șalom Alehem. Au urmat Baronul Regnard în ”Cel care primește palme”, Marin în ”Iubiri”, Cititorul de ziare și Țiferblat în ”Menahem Mendel, om de afaceri”, Preotul în ”Andorra”, Noe în ”Arca bunei speranțe”, Mordhele în ”Înțelepții din Helem”, Colonelul Stjerbinsky în ”Iacubowsky și colonelul”, Boierul în ”Herșele”, Invățătorul în ”Porțile pădurii”, Usque în ”Shylok”, Străinul în ”Pânza de păianjen”, Breitenbach în ”Week-end în Paradis”, precum și apariții pline de haz în spectacolele de revistă ale TES ”Un gând, o lacrimă, un zâmbet”, ”Se caută o stea”, ”Trubaduri și purimșpileri”, dar și în ”Scutcircuit la creier”, dramatizare de Adrian Lupu a unor schițe de Dumitru Solomon. Un rol de referință în cariera sa a fost Rafail Fridlender, din Sonata Kreutzer, de Iacob Gordin, rol interpretat memorabil în două variante regizorale diferite, cea a Olimpiei Arghir, din 1988, și a lui Moshe Yassur, din 2001. Ultimul său rol pe scena Teatrului Evreiesc a fost Briquet, din ”Cel care primește palme”, de Leonid Andreev. Remarcabil pentru vioiciunea spiritului, umorul său incontestabil, modestia și eleganța sa, atașamentul față de cultura și limba idiș.